Codificarea dublă este tehnica de învățare în care aceeași informație este reprezentată atât în cuvinte, cât și într-o formă vizuală: schemă, desen, axă a timpului sau diagramă. Memoria păstrează astfel două căi de acces către aceeași noțiune, iar dacă una cedează, cealaltă ajută la reamintire. Metoda funcționează pentru orice elev și orice materie, cu condiția ca imaginea să explice, nu doar să decoreze.
Ce înseamnă codificarea dublă?
Codificarea dublă înseamnă procesarea unei informații simultan prin canalul verbal și prin cel vizual, ceea ce produce urme de memorie legate între ele. Ideea provine dintr-o teorie formulată în psihologia cognitivă în anii 1970, potrivit căreia mintea lucrează cu două sisteme distincte, unul pentru limbaj și unul pentru imagini. Când ambele sunt folosite pentru același conținut, reamintirea devine mai sigură.
De ce se reține mai bine o informație învățată în cuvinte și imagini?
O informație învățată în cuvinte și imagini se reține mai bine pentru că transformarea textului într-o schemă obligă elevul să înțeleagă relațiile dintre idei. Nu se poate desena ciclul apei fără a ști ce urmează după evaporare. Schema devine astfel și un test de înțelegere: locurile în care desenul se blochează arată exact ce nu este clar.
Codificarea dublă nu trebuie confundată cu adaptarea învățării la un presupus „stil vizual” sau „auditiv”. Cercetările nu au confirmat că predarea potrivită unui stil declarat îmbunătățește rezultatele, în timp ce combinarea cuvintelor cu imaginile ajută, în general, toți elevii. Diferențele dintre cele două idei sunt utile de știut și la citirea articolului despre tehnicile de învățare vizuală, auditivă și kinestezică.
Ce tipuri de reprezentări vizuale se potrivesc fiecărei materii?
Fiecare tip de conținut are o formă vizuală potrivită, iar alegerea ei contează mai mult decât calitatea desenului.
| Tip de conținut | Reprezentare potrivită | Exemplu |
|---|---|---|
| Evenimente în ordine | Axa timpului | Etapele unei perioade istorice |
| Procese și cicluri | Diagramă cu săgeți | Fotosinteza, ciclul apei |
| Comparații | Tabel sau două cercuri suprapuse | Celula animală și cea vegetală |
| Ierarhii și clasificări | Schemă arborescentă | Părțile de vorbire, regnurile |
| Cauze și efecte | Schemă cauză–efect | Urmările unei reforme |
| Probleme de matematică | Desen schematic sau segmente | Probleme cu mișcare sau cu părți |
Pentru procesele mai lungi, structura unui infografic poate servi drept model, după cum arată articolul despre infograficele care explică procese complexe.
Cum se aplică pas cu pas codificarea dublă?
Codificarea dublă se aplică în câțiva pași simpli, pe o lecție deja citită o dată:
- Citirea secțiunii și identificarea ideilor principale.
- Alegerea formei vizuale potrivite conținutului, după tabelul de mai sus.
- Desenarea schemei cu manualul închis, din memorie.
- Compararea cu sursa și completarea, cu altă culoare, a ce lipsește.
- Explicarea schemei cu voce tare, ca și cum ar fi prezentată unui coleg.
Pasul al treilea leagă tehnica de reamintirea activă: încercarea de a reconstrui schema din memorie fixează materia mai bine decât recitirea, după cum explică articolul despre ce funcționează mai bine decât recitirea înainte de un test.
Ce greșeli reduc efectul codificării duble?
Efectul codificării duble scade atunci când imaginea nu adaugă înțeles sau când încarcă atenția inutil. Greșelile cele mai frecvente sunt:
- imaginile decorative, care arată frumos, dar nu reprezintă relațiile dintre idei;
- copierea unei scheme din manual fără a o reconstrui;
- textul lung așezat departe de desenul la care se referă, care obligă privirea să sară între ele;
- scheme supraîncărcate, cu zeci de noțiuni pe aceeași pagină;
- timpul pierdut pe aspectul estetic în locul conținutului.
O schemă bună încape de regulă pe o jumătate de pagină și conține între 5 și 12 noțiuni. Peste acest prag, ea se împarte în două, deoarece memoria de lucru poate urmări simultan doar un număr redus de elemente, aspect explicat în articolul despre memoria de lucru în rezolvarea problemelor.
Cum se folosesc schemele la recapitulare?
La recapitulare, schemele se refac din memorie, nu se recitesc. Elevul pornește de la titlul lecției și redesenează structura pe o foaie goală, apoi verifică. După câteva zile, aceeași schemă se reface din nou, iar golurile care persistă devin lista de lucru pentru următoarea sesiune.
